Începutul

“Nu me’g ‘a ghighiţă sîn’ bo’mav, am te’atulă!

Chinde geamu’ să nu ma ie fiig!

Sînt obosit … ‘ade să fac nani…

‘ade… tatii, vino ‘midiat!”

 

 

 

 

Se prezintă ŞTEFAN Tudor Vladimir, un copil normal, activ, pasionat atât de lucruri tehnice (trenuleţe, maşinuţe teleghidate, orice e de construit, reparat, modificat, jocuri de puzzle), cât şi de lucruri normale (jucării de pluş, desene animate, cărticele educative). De altfel, e receptiv la orice lucru nou, ascultă, studiază şi în scurt timp… pricepe.

O fire curioasă, incisiv, persuasiv… dacă nu primeşte ce doreşte, foloseşte arma lui preferată: plânsul. Dar nu vă închipuiţi ca e aşa, orice fel de plâns… e un model original, studiat şi aprofundat cu atenţie, talentul actoricesc fiind perfecţionat cu dibăcie în timp, astfel încât să reziste oricăror atitudini potrivnice. Unii spun că are puternice crize nervoase… noi credem că e puţin spus. În “puţinele” situaţii când vorba bună nu funcţionează, lucrurile se rezolvă cu bombonici şi acadele.

Ca bebeluş a fost plângăcios şi foarte mâncăcios (când nu plângea, mânca, iar când mânca, nu plângea…), dar în timp a fost deseori zâmbitor şi dornic de a-i face pe cei din jur să râdă. Lucrurile aveau să se schimbe în timp…

Încă de la începutul vieţii a avut roşeaţă în obraji, ca o iritaţie, care se înteţea atunci când era prea frig, prea cald, când plângea sau era prea nervos, apoi au aparut nişte bubiţe maronii albicioase, reacţii considerate de către medici de medicina generală, pediatrie şi dermatologie ca fiind dermatită atopică, ten sensibil, puncte de grăsime, moluscum cutanatum contagiosum, posibil o alergie la ceva… deci creme, ceaiuri, alifii, alte ceaiuri, alte alifii… fără nici un rezultat, aşa că hai să încercăm medicamentul acesta, alte ceaiuri, alte alifii…

A manifestat uneori dureri de oase şi articulaţii, puse de către doctori şi familie pe seama creşterii şi dezvoltării rapide sau a loviturilor specifice copilăriei.

A avut abdomenul uşor proeminent, dar doctorii au zis că ar fi de la prea multă pâine, regimul alimentar nu tocmai ordonat, ca al oricărui copil, băuturi acidulate… nu s-a schimbat însă nimic nici atunci când am fost mult mai atenţi cu alimentele consumate.

Şi bombonicile s-au rărit, ba chiar aproape că au dispărut din peisaj, dar simptomele s-au păstrat. Doar unde erau să plece?

În primăvara anului trecut, atunci când a început să meargă la grădiniţă, a început să fie deranjat de episoade diareice şi febră, acestea fiind considerate a fi enterocolite virale, întâlnite adesea în comunitate, la copii mici. De altfel, mai în glumă, mai în serios, Vladimir nu a mers la gradiniţă decat luni şi marţi, că se îmbolnăvea rapid şi restul săptămânii îl petrecea acasă…

Nu că i-ar fi plăcut lui prea mult la grădiniţă, “Nu me’g la ghighiţă… sunt bo’nav” şi “Vleau acasăăă!” fiind, pe rând, laitmotivul cotidian.

Durerile de oase şi articulaţii, sistemul imunitar slăbit, reacţiile de la nivelul pielii… puteau fi indicii pentru probleme grave de sănătate, dar, desigur, nu suficient de grave încât să fii trimis la investigaţii complexe. Mihaela, mama lui Vladimir a găsit totuşi de cuviinţă să efectueze analize (scaun, urină, sânge) la laboratoare specializate, însă rezultatele nu au fost concludente. S-a găsit chiar şi timp pentru umblat pe la mai mulţi doctori, datorită restructurării de care s-a “bucurat” Mihaela. Vorba aceea: un necaz nu vine niciodată singur!

A avut rezultate relativ proaste la analizele efectuate, cu valori ale unor parametri uneori chiar mult în afara intervalelor normale, însă doctorii au considerat că e anemic, şi că asta se rezolvă prin alimentaţie corespunzătoare… nu au dispus analize suplimentare şi consultaţii de specialitate.

Din toamnă a început să dea semne îngrijorătoare de slăbiciune, dureri abdominale uneori cu stări febrile şi episoade diareice insistente, o stare continuă de oboseală, apatie, dureri articulare (genunchi, coate, umăr). Deşi avea deja 3 ani, vroia mereu să meargă în căruţ, pentru ca-l dureau articulaţiile şi se plângea mereu că-l doare burtica. Vladimir dormea mai mult dimineaţa, se trezea cu faţa umflată… evenimente care totuşi, nu prezentau semne foarte îngrijorătoare pentru medicii consultaţi.

Între timp ne-am ingrijorat noi suficient şi am început să conştientizăm importanţa efectuării unor analize şi consultaţii amănunţite. Dar nu în ţară, că un vag sentiment, chiar foarte vag, fără confirmare, le spunea părinţilor că trebuie să facă mai mult. Şi au făcut, au trimis probe biologice pentru analize de laborator în Germania, şi asta cât mai repede, până nu şi-o pierde si Gabriel, tatăl lui Vladimir, locul de muncă.

În octombrie 2011 s-a descoperit că suferă de intoleranţă la gluten şi la lapte de vacă, fapt pe care nu l-am ştiut vreme de trei ani şi jumatate, timp în care Vladimir a fost alimentat normal…

Din acel moment a consumat numai produse speciale, scumpe şi destul de greu de găsit. Alimentele buclucaşe dispar din alimentaţie. Simptomele persistă!

Înainte de Crăciun şi în timpul sărbătorilor s-a simţit rău, era palid, avea buzele albicioase, tuşea cu expectoraţii, era lipsit de vlagă, nu avea chef de joacă şi nici măcar să meargă, stare care i-a panicat pe părinţi, dar, din cauza aglomeraţiei din spitale şi a personalului insuficient, nu au putut obţine programare decât pentru data de 28 decembrie…

De Crăciun, Vladimir a zis ca îl cam doare inima… bineînţeles că a fost subiect de amuzament, cum să îl doară inima… poate să-l înţepe… el de fapt se referea la splină, sărăcuţul, care era inflamată şi era indicator de infecţie în sânge.

Mulţumită stării din ce în ce mai alarmante, cu buzele albe şi aproape leşinat, Vladimir ajunge să fie consultat la Camera de gardă a Spitalului de Urgenţă pentru Copii “Marie Curie”, din Bucureşti, rezultatele analizelor de sânge şocându-i deopotrivă atât pe părinţi, cât şi pe medici: hemoglobină 3,4 gr / 100ml sânge. Valoarea normală ar fi fost 11-12 gr / 100ml, iar de la 6 gr/100ml în jos survine leşinul. Uneori şi altceva…

Continuarea în Spitalul de Urgenţă pentru Copii: Marie Curie

You can leave a response, or trackback from your own site.

Un răspuns la “Începutul”

  1. [...] simptomele erau interesante iar in Spitalul de Urgenta pentru Copii „Marie Curie”, doctorii erau depasiti de situatie, s-au [...]

Răspunde