Spitalul de Urgenţă pentru Copii: Marie Curie

“mami , da’ mie cand îmi t’ece lăceala asta ca să megem acasă, că nu mai supo’t spitalu’ ăsta…?

să-i spui lu’ domnu’ dotol să-mi dea ceva… să-mi t’eacă lăceala asta, daaa? … da mami?”

 

Într-o  frumoasă seară de decembrie, de fapt nu ştiu dacă era frumoasă sau nu, întrucât altele erau problemele noastre atunci… Vladimir se simţea foarte rău, slăbit, apatic, era foarte palid, avea buzele albe şi o stare de somnolenţă suspectă. De câteva săptămâni acuza dureri abdominale şi articulare (genunchi, coate, umăr).

Cu o săptămână înainte de Crăciun vomitase noaptea în pat, în urma unui acces de tuse cu expectoraţii. În acea zi mancase nişte ciocolată şi s-a deranjat la stomac, iar în noaptea  respectivă a avut 4 sau 5 scaune apoase inchise la culoare…

În urma acestei stări am încercat să facem o programare la medic, insă datorită perioadei sărbătorilor şi a lipsei medicilor la cabinete, nu am reuşit să ajungem la o consultaţie până în data de 28 decembrie 2011, când a fost făcută o ecografie abdominală, ocazie cu care s-a depistat splina mărită.

În data de 29 decembrie Vladimir nu a putut fi consultat la un cabinet particular din cauza aglomeraţiei şi a fost programat pentru a doua zi la ora 16.30. Pentru că se simţea foarte rău, am mers la medicul pediatru care, după ce l-a consultat şi a văzut ecografia, i-a dat trimitere cu internare.

În urma rezultatului şocant al analizelor de sânge efectuate (ex: hemoglobina 3,4 gr/100ml, normal este 11 gr/100ml), Vladimir a fost internat de urgenţă la Secţia Pediatrie Hematologie-Oncologie a Spitalului de Urgenţă pentru Copii “Marie Curie”, din Bucureşti. A fost o noapte foarte agitată pentru copil şi pentru mamă. Medicii roiau îngrijoraţi în jurul lui.

Era suspect de leucemie, suspect de HIV şi mai multe ipoteze care mai de care mai înfiorătoare.

În seara respectivă i s-a recoltat sânge pentru mai multe analize, i-a fost administrat un antibiotic intravenos, iar pe timpul nopţii i-au fost puse perfuzii cu glucoză şi săruri. I s-au verificat de mai multe ori tensiunea şi pulsul, care erau transpuse pe un grafic pe hârtie milimetrică, nu a avut febră şi a avut un scaun normal, destul de consistent.

De altfel, în următoarele zile programul a fost similar: recoltare de sânge dimineaţa pentru analize (leucocite-3,46; hemoglobina-3,8; trombocite 20.000, mielograma, coagulograma).

Pe timpul zilei transfuzii cu trombocite (100ml), perfuzii cu glucoză, săruri minerale, seara primea masă eritrocitară (220ml), periodic câte o ecografie abdominală, o puncţie lombară, o radiografie la plămâni, genunchi şi articulaţie mână.

Tratamentul consta în calmante, antihistaminice, antibiotice, etc.

Bucuriile noastre se raportau mai nou la ce a mâncat, dacă a mâncat şi la parametrii sângelui, care prezenta valori uneori mult ieşite din intervalele normale. Un alt aspect îl constituiau scaunele, ca număr (între 4 şi 10 pe zi…) şi consistenţă (apoasă maronie-vişinie).

Medicii sunt nervoşi şi agitaţi şi o ceartă pe mama lui Vladimir: “De când este copilul aşa? N-ati fost în stare să-l duceţi la doctor până acum? Ăsta e caz de reclamat la protecţia copilului, părinţi neglijenţi! Acum veniţi cu copilul, când nu sunt doctori în spital? … Era noaptea 28/29 decembrie 2011.

Vladimir este supus la numeroase investigaţii. În timpul puncţiei medulare, mama ascultă plângând la usă strigătele copilului: “Aauu… Mă doale! Puneţi-mi apă! Suflaţi acolo! Mă doale!

Până la urmă, Vladimir s-a dovedit a fi un cavaler înzestrat cu mult curaj. Nu a plâns prea mult când a fost înţepat, injectat, învârtit, răsucit, scanat. Rămâne internat la terapie intensivă într-un salon cu 6 paturi. După câteva zile, la analize se constată ca are nişte viruşi primiţi cadou în spital. Este mutat într-un salon cu două paturi, pe uşă scrie cu carioca “aplazie medulară”.

Când toţi copii se bucurau de zăpezile căzute în Bucureşti, Vladimir era plimbat între laboratoare de analize, singura bucurie fiind urmărirea desenelor animate la un DVD player. Îl dor articulaţiile, geme, dar nu se plânge. Doctorii spun că asta e un lucru bun, dar totodată foarte rău, Vladimir a dus bine boala pe picioare, e rezistent, dacă era mai normal, dădea semne mai din timp, poate conta!

Părinţii îi făceau masaj uşor, ore în şir, în speranţa că-l vor lăsa durerile, fie şi măcar pentru câteva minute.

În salonul de 6 paturi, exact în patul în care fusese cazat Vladimir înainte de a fi transferat izolat de ceilalţi copii, un copil moare. Toţi copii din secţie plâng la unison! Copleşitor!

În data de 9 ianuarie a fost programat pentru o endoscopie laparoscopică, amânată din cauza stării generale precare, urmând ca după ce se stabilizează (trombocite, eritrocite, plasma, hemoglobină) să se hotărască următoarea programare pentru alte investigaţii.

Testul HIV a ieşit negativ, suspiciunea de leucemie a fost în mare măsură eliminată, avea ganglionii intestinali inflamaţi… să fie infecţie intestinală? Pe tomografie şi ecografie nu arăta a limfom… aşa ni s-a spus… atunci să fie aplazie medulară? Pancitopenie? Splenomegalie? Pe hârtie se aşterneau multe supoziţii, pe alese, numai una şi una!

În salonul de terapie intensivă erau internaţi alţi 5 copii, iar pentru Vladimir nu s-a putut face mai nimic împotriva bolii, întrucât au devenit prioritare tratarea infecţiilor apărute în perioada spitalizării (enterocolită, rotavirus, candidă, din partea casei). Nici după mutarea într-un salon izolat nu s-a schimbat mare lucru.

“Copilul dvs e foarte grav bolnav! Are nişte celule macrofage de care nu am mai văzut, nici în cărţi nu găsim!”

 

Vladimir a fost programat pentru o biopsie osoasă şi o puncţie medulară la I.C. Fundeni şi deja se prefigura schimbarea camerei de hotel, pardon, spital.

Continuarea în: Al doilea spital: Fundeni.

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Răspunsuri la “Spitalul de Urgenţă pentru Copii: Marie Curie”

  1. Ora Exacta spune:

    Uitandu-ma pe netul romanesc uite ca am aflat pe pagina dumeavoastra.

    Nu ma pot abtine sa nu zic ca sunt placut surprins de calitatea articolelor de pe acest sait si va doresc cat mai
    mult succes!

Răspunde